sweet sweet baby

Nepotica noastra scumpa Rebeca Hannah

exersam, exersam...

foarte, foarte scumpa:-*

Ralu-o mamica fericita:)

Laurentiu si Danut Gavriloni- Izvin 27 decembrie

Targ de Craciun

Program Craciun copiii din Herculane

Dumnezeu binecuvinteaza si inceputurile slabe, de aceea eu ma rog si am credinta ca El va binecuvanta si acesti cativa copilasi si lucrarea pe care am inceput-o cu ei!

Fulgi de zapada

sceneta cu rolurile actualizate

Personaje:

Narator- Tabita
Vănzătorul de şosete- Emi
Omul îmbrăcat în alb- Marius
Femeia îmbrăcată în blană- AnaMaria
Femeia sofisticată- estera
Vânzătorul cel tânăr-anamaria
Un bărbat- Valerica
Femeia de vârstă medie- Rebeca
Femeia bătrână- Valerica

Narator:
Târgul era îmbrăcat în atmosferă de sărbătoare. Pomii de crăciun sclipeau în lumina beculeţelor. Vitrinele magazinelor ofereau mărfuri uimitoare şi reduceri de preţ şi mai atrăgătoare. Târgul era plin de tot felul de mărfuri colorate şi cumpărători pe măsură. Toţi se grăbeau, se împingeau să ajunga la masa dorită şi să-şi termine de făcut cumpărăturile cât mai repede. Nimeni nu l-a observat pe omul îmbrăcat în alb. Poate doar albul nemaivăzut al hainei sale atrăgea pentru o clipă privirile trecătorilor. Nimeni n-a văzut de unde a apărut, dar la un moment dat era acolo. Omul în alb îi privea în linişte pe oamenii grăbiţi în, apoi s-a oprit între două gherete. De lângă el, o voce morocănoasă i-a zis:

EMI: Ai venit ca să cerşeşti?
MARIUS: Să cerşesc?
TABITA: Omul în alb se uita îngândurat la mulţimea trecătorilor.
MARIUS: Ce aş putea primi de la ei?
EMI: Atunci de ce stai aici?
MARIUS: Ofer un cadou.
EMI: Încearcă să ademeneşti pe alţii. Nu ai nici măcar o sacoşă la tine.
MARIUS: Eu am de oferit cadouri speciale. Şi pentru tine am un cadou.
TABITA: vânzătorul de şosete i-a întors spatele omului îmbrăcat în alb şi nu i-a mai adresat nici o vorbă. A trecut ceva timp, dar nimeni nu i-a mai acordat atenţie omului în alb. În final, o femeie îmbrăcată cu o blană s-a oprit în faţa lui.
ANAMARIA: Ce se vinde aici?
MARIUS: Viaţă veşnică.
ANAMARIA: Viaţă veşnică? Cum adică? Este vorba despre vreun medicament miraculos care îţi prelungeşte viaţa?
MARIUS: Nu. Eu nu ofer doar viaţă mai lungă, ci viaţă veşnică.
ANAMARIA: Eu sunt încă tânără, nu mă interesează viaţa veşnică. Caut ceva ce pot agăţa de brad, ceva care să arate bine pe pomul de crăciun. Nu ai să-mi dai ceva marfă adevărată de Crăciun? Moş Crăciun, ieslea din Betleem, lumânări deosebite?
MARIUS: Nu am. Crezi că aceste obiecte îţi vor face Crăciunul mai frumos?
ANAMARIA: Cred că aceste lucruri dau o vrajă, o atmosferă deosebită casei.
MARIUS: Da, probabil că vor da lumină camerei. Dar inimii tale? Cadoul meu ar lumina sufletul tău.
ANAMARIA: Mi se pare că aici nu găsesc nimic din ce mi-ar trebui. La revedere!
TABITA: Femeia îmbrăcată cu blană a pornit să-şi continue drumul, dar după câţiva paşi, s-a oprit. Parcă ezita. Mulţimea din jurul ei a împins-o mai departe. Până s-a făcut seară, câţiva oameni s-au mai oprit în faţa omului în alb. Unii au râs de el, unii erau interesaţi, dar n-au mai aşteptat răspunsul. Încet-încet, târgul a început să se golească de vânzători şi de cumpărători. Omul în alb n-a făcut nici o mişcare. În final, un vânzător tânăr i-a zis:
anamaria: Mi se pare că eşti începător. Cred că problema ta e că nu şti să ieşi în evidenţă. Ai avea nevoie de reclamă, de ceva senzaţional. De exemplu, muzică pe care ai putea dansa, sau ceva de genul acesta. Crede-mă, oamenilor le plac chestiile astea. Iar tu stai doar aici în linişte şi aştepţi ca oamenii să vină la tine?
MARIUS: Oamenii să vină la mine? Da. Eu am parcurs un drum nesfârşit ca să vin aici şi să le dau Viaţa Veşnică. Eu stau aici în mijlocul lor, ei ar trebui doar să întindă mâna.
anamaria: Măcar fă-te auzit, strigă ceva, cum fac şi alţii. Dacă vei fi puţin mai agresiv, o să vezi că îţi vei vinde marfa mai bine. Trebuie să faci ceva ca să meargă treaba.
MARIUS: Eu am făcut deja totul. Cine vrea cu adevărat, poate să audă liniştea mea şi în gălăgia asta, şi poate să mă observe între mulţimea de mărfuri.
TABITA: Vânzătorul cel tânăr privea neîncrezător.
anamaria: Dacă nu vrei, nu vrei. Un sfat ţi-aş mai da: măcar împachetează-ţi marfa frumos, aşa o să pară mai mare, mai atrăgătoare.
MARIUS: Nu las nimic să acopere ce am eu de dat. Dacă cineva este într-adevăr interesat, va vedea cât este de valoros cadoul meu. Este mai presus de toate cadourile din lumea asta.
anamaria: Ei, nu prea eşti modest… Dar ce se va întâmpla dacă stai aici până la Crăciun, în ploaie şi frig, şi să zicem că nu vinzi decât o bucată?
TABITA: Omul în alb a început să zâmbească.
MARIUS: Eu îl aştept chiar şi pe acel om cu drag.
anamaria: Mult noroc, atunci! La revedere!

TABITA: A doua zi, mulţimea de oameni a revenit. Omul în alb stătea la locul lui, având în mână o tablă pe care scria: ,,Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui”. Trecătorii au citit inscripţia, dar cei care păreau interesaţi erau puţini. O femeie de vârstă medie a întrebat mirată.
REBECA: Ce înseamnă ,,harul salvator”?
MARIUS: Înseamnă că cei care îşi regretă păcatele, acelora li se vor ierta păcatele şi vor primi Viaţă Veşnică.
REBECA: Asta nu e pentru mine! Eu toată viaţa am făcut doar bine altora, eu nu am păcate.
TABITA: Femeia a plecat supărată. La scurt timp, o femeie sofisticată încerca să descifreze ce scria pe tablă.
estera: Viaţă Veşnică… şi eu îmi doresc asta. Cine nu ar vrea să trăiască veşnic? Sper că vom face o afacere bună. Mai am multe de cumpărat, dar o să revin. O să fi aici şi mâine, nu?
MARIUS: Eu voi fi aici. Vă voi aştepta cu drag.

estera: Voi reveni atunci. La revedere!
TABITA: Dar degeaba a aşteptat-o a doua zi, a treia zi, femeia nu a mai revenit. S-a oprit în schimb un bărbat, care era interesat cu adevărat.
valerica: Har mântuitor, viaţă veşnică. De asta am nevoie neapărat. Cu cât îl pot cumpăra?

MARIUS: Îl poţi avea fără să plăteşti nimic. Preţul adevărat este de neplătit. Chiar dacă ai încerca să economiseşti tot timpul vieţii, tot nu ai dispune de averea necesară. Eu am plătit deja în locul tău, ca tu să îl poţi avea.
valerica: Îl pot avea gratis? Lucrurile primite aşa mi s-au părut întotdeauna suspecte. Pe de altă parte, tu ai plătit ca să mi-l dai mie cadou? Nu înţeleg, noi nici nu ne cunoaştem măcar.
MARIUS: Eu te cunosc. Văd că inima ta e plină de durere şi goliciune. De aceea vreau să îţi ofer Viaţa Veşnică, vreau să te văd fericit.
TABITA: Bărbatul s-a supărat rău de tot.
valerica: Ce ai tu de-a face cu sentimentele mele? Asta e problema mea. Ce legătură ai tu cu mine? Mie nu-mi trebuie nimic gratis. Eu întotdeauna plătesc cum se cuvine.
TABITA: Omul în alb se uita trist după bărbat. Următorul curios era o femeie în vârstă, simplă, cumsecade, care a ascultat explicaţia lungă despre cadoul ce era oferit gratis.
VALERICA: Înţeleg deja. Tu ierţi păcatele, restabileşti vieţile distruse, vindeci sufletele rănite. Acesta chiar este un lucru extraordinar! De asta ar avea nevoie băiatul meu! Eu aş dori din harul acest salvator, pentru fiul meu.
MARIUS: Dar eu vreau să vă dau cadoul meu dumneavoastră. Şi îl aştept şi pe fiul dumneavoastră…
VALERICA: Dragul meu, uită-te la mine, eu nu am nevoie de aşa ceva. Poate mai târziu. Dar fiul meu bea, este alcoolic… Nevasta l-a părăsit deja, iar el e distrus total. De dimineaţa până seara mă frământ din cauza lui.
MARIUS: Dumneavoastră nu puteţi să îi duceţi cadoul meu. Dacă vine el aici, eu îi voi da cadoul meu personal. În felul acesta, el se va elibera din robia alcoolului. Dar acum, lăsaţi-mă să vi-l dau dumneavoastră.
VALERICA: Pentru mine nu e important acum. Poate într-o zi va fi. Dacă o să am probleme, te voi căuta, voi veni pentru cadoul tău. Până atunci, îl trimit pe fiul meu.
TABITA: Dar nici fiul nu a venit. Omul în alb a auzit fel de fel de motive pentru care oamenii nu au vrut să accepte Viata Veşnică. În ultima zi, a fost cea mai mare aglomeraţie. Oamenii grăbiţi cumpărau mărfurile criticate zilele trecute. Vânzătorii obosiţi evaluau rezultatele afacerii la sfărşit de an. Au aruncat câte o privire batjocoritoare Omului în alb şi aşteptau să vadă cum o să suporte eşecul. Dar peste puţin timp, vânzătorii ironici au început să se ruşineze, deoarece li se părea că omul în alb stătea tot aşa ca şi în prima zi. Chiar dacă era stropită cu noroi, haina lui strălucea ca şi la început. Acest om încă mai aştepta pe cineva să vină. Abia mai circulau câţiva oameni, totuşi el aştepta. Un om cu un chip îndurerat s-a oprit în faţa lui.

REBECA: Te-am văzut de mai multe ori aici şi am citit ce scrie pe tablita ta. De fapt, eu mi-am făcut deja cumpărăturile de Crăciun, nici nu ştiu ce mai caut aici.
TABITA: Femeia s-a uitat în ochii blânzi ai Omului în alb şi a fost cuprinsa de o căldură deosebită. Gânduri neconcepute, tăinuite în adâncul sufletului ei, dintr-o dată au revenit la suprafaţă.
REBECA: Simt că ceva lipseşte din viaţa mea. Îmi este frică de venirea Crăciunului, chiar dacă în fiecare an îl aştept cu bucurie. Apoi, când e aici, nu ştiu ce să fac. Întotdeauna am o senzaţie de neîmplinire, de dezamăgire. Dar poate că darul tău… Ce crezi, m-ar putea ajuta?
MARIUS: Desigur că te-ar ajuta. Acesta e motivul pentru care eu îl ofer.
TABITA: Femeia şi-a întins mâna cu dorinţa de a-l lua.
REBECA: Îmi doresc asta atât de mult!
TABITA: Şi Isus şi-a întins mâinile rănite de cuie spre el. Vânzătorii degeaba îşi ascuţeau privirile că n-au văzut nimic. Ce i s-a dat acestui bărbat? Oare din ce cauză i s-a luminat faţa tristă? Bărbatul însă ştia că aceste mâini nu îi ţin doar palmele, ci întreaga sa fiinţă, întreaga lui viaţă.

Când a sosit ajunul Crăciunului, în mii de case s-au aprins lumânările, se auzeau melodiile colindelor. Oamenii stăteau în jurul pomului de crăciun îmbrăcaţi cu haine frumoase, zâmbeau unii la alţii. Totuşi cei mai mulţi au simţit doar vraja momentului, care se sfârşeşte de îndată ce se sting lumânările. Dar era un cămin de unde strălucea un alt fel de lumină… Era o familie, în care bucuria nu a încetat o dată cu trecerea sărbătorilor…

bulgareala in familie ;)

Harnicutz...masurand zapada

UN MARE BULGARE VENIND SPRE MINE:)

PRIMII PASI...

INGERAS DE...ZAPADA

my handmade :)

Invitatie la sarbatoarea Nasterii lui Isus

Christmas thoughts

Oficial printre "pastorite"

Sambata aceasta am participat la prima intalnire a sotiilor de pastori de pe Comunitatea de Caras, care a avut loc in localitatea Sasca Montana. A fost o experienta binecuvantata, am avut un timp de partasie, de incurajare si de provocare reciproca in lucrare. Domnul sa ne binecuvinteze pe fiecare dintre noi acolo unde suntem si sa ne dea multa intelepciune in lucrare!

My hobby: handmade cards, bookmarks

Unul dintre hobbyurile mele este sa creez, desenez felicitari, semne de carte, etc. Este o pasiune pe care o am inca din copilarie( la un moment dat aveam chiar o mica "afacere" cu semne de carte- unii din voi poate va amintiti:)).
Si fiindca tot am o gramada de timp- in asteptarea unui job- m-am apucat sa imi practic acest hobby si am creat aceste 2 felicitari de Craciun:


Imi cer scuze pentru calitatea pozelor, in realitate arata mai bine:).

Home cinema...cu tinerii din Mehadia

In urma cu cateva saptamani am urmarit impreuna cu tinerii filmul crestin
" Saving God"! A fost un timp fain si ne-am bucurat sa fim impreuna.

Patricia, Marius, Stelica, Rebeca, AnaMaria, Vali, Valerica, Tabita

Dear friends...

Dana, Andreea, Alina, Diana, Ligia, Tabita, Silvia

Madi' Wedd

Silviu( fratele meu) si AnaMaria( scumpica mea cumnata)- La multi ani binecuvantati de Domnul va dorim astazi cu ocazia implinirii unui anisor de la nunta voastra! Va iubim si va dorim mult har si binecuvantare in lucrarea care va sta inainte! Tabi& Lau

The prettiest: AnaMaria, Anca, Diana, Adina, Tabita, Ligia, Silvia, Andreea

Familia BARSOIANU & Familia MITROI cu binecuvantarea tinerelor din Tiganesti:)))

"O casnicie fericita este o lunga conversatie care totdeauna pare prea scurta." Andre Maurois

Pe 12 septembrie m-am bucurat la nunta unei verisoare dragi; a fost o zi suuuper faina in care am putut vedea din nou cat de frumos lucreaza Dumnezeu atunci cand ne incredem in El. M-am bucurat sa vad cat de fain se completeaza Daniel si Madi si le doresc multa, multa binecuvantare din partea Domnului!

Madi & Daniel Roman

Studentii de ieri, slujitorii de astazi

Iarba verde...si tineri

Sambata trecuta a avut loc o intalnire de tineret la care au participat tineri din mai multe biserici din zona: tinerii din Obarsia Closani si cei din Marasesti, insotiti de fratele pastor Virgil, tinerii din Motru, insotiti de fratele pastor Cornel si tinerii din Mehadia- adica noi:). Intalnirea s-a desfasurat la cativa km de Baia de Arama, in mijlocul naturii, pe malul unei ape.

Inca de cand am ajuns in zona Herculane ne-am bucurat sa descoperim in biserica din Mehadia acesti tineri/adolescenti plini de energie si entuziasm. Si m-am regasit...pe vremea cand era fratele Daniel Mercioniu la Tiganesti- si eram si eu de varsta lor. Ce vremuri binecuvantate! Dar iata ca rolurile s-au schimbat:). Prin harul Lui am inceput un timp de studiu cu tinerii si dorim/ rugam ca acesta sa fie dupa nevoile tinerilor si spre cresterea lor in Domnul!
Desi la aceasta intalnire de tineret, echipa noastra de la Mehadia a fost incompleta- si am simtit lipsa celor ce nu au putut veni cu noi- am avut un timp foarte fain acolo.

Partasie in cantare

Echipa campionilor: de la stanga la dreapta: Ionica, Stelica, Rebeca, Tabita, Laurentiu

Ne-am bucurat pentru reusitele la competitiile sportive, cat si pentru locul I la concursul biblic, dar mai presus de acestea as vrea sa ne gandim cum este alergarea noastra zilnica? Si aceasta va fi sau nu premiata intr-o zi. Haideti sa traim in asa fel incat sa ajungem campionii cerului si premiul nostru sa fie cununa ce nu se poate vesteji.

Tara, tara vrem ostasi!!!

Seara ne-am bucurat impreuna in parc, cu fanfara din Bocsa si am impartit pliante. Domnul a fost bun si oamenii au auzit Cuvantul- duminica dimineata la serviciile bisericii au participat si vreo 4 prieteni. Domnul sa lucreze in vietile lor si sa aduca mantuirea lor!

Fratele evreu Ilie Neamtu- un frate venit din cer( dupa raspunsul dansului la intrebarea de unde este) predicand in parc

Fratii din Bocsa in biserica din Herculane

Cu fanfara in parc

"Cantati Domnului cu arfa, cu arfa si cu cantece din gura!Cu trambite si sunete din corn, strigati de bucurie inaintea Imparatului, Domnului!" Ps. 98:5-6
Pentru cateva zile fratii de la Bocsa au poposit in Herculane si Dumnezeu le-a pus pe inima ca darul pe care il au, de a-L lauda pe El cu instrumentele, sa il puna in practica si aici. Asa se face ca aseara, dupa serviciul din Casa Domnului, am mers impreuna in centrul statiunii Herculane, in zona hotelurilor. Domnul a lucrat si s-au strans ceva oameni, in timp ce fratii il laudau pe Domnul cu fanfara, am impartit si cateva reviste Samanta Adevarului si tractate, iar celor mai interesati le-am dat si Noul Testament.
Bucuria a fost si mai mare atunci cand ne-am intalnit cu un alt frate deosebit care era la tratament in statiune. Fratele despre care vorbesc este un frate evreu, un evreu pocait, care a avut mult de suferit multa prigonire, chiar si inchisoare, din cauza propovaduirii Evangheliei; dansul impreuna cu fr Ovidiu Tamas au avut si cateva cuvinte de cercetare din Scriptura pentru oamenii adunati.
Aceeasi actiune o vom avea si in seara aceasta si maine seara, de aceea va rog sa mijlociti inaintea Domnului pentru cei care vor auzi Cuvantul- atat pentru turistii aflati in statiune, cat si pentru localnicii din Herculane. Domnul sa se atinga de inimile lor! De asemenea rugati-va ca Domnul sa ne pazeasca de piedicile celui rau. Toata gloria sa fie a Domnului nostru!

Cateva poze cu apartamentul nostru- 2 dormitoare si un living- destul de incapator pentru noi si prietenii nostrii:)

Aer proaspat de Herculane

Cu ajutorul Domnului am ajuns la Baile Herculane- locul in care El ne-a chemat sa Il slujim pe El. O, si suntem asa de binecuvantati cu un loc atat de minunat! Frumusetea muntilor pe care ii pot admira chiar si din bucatarie imi umple inima in fiecare zi- nu cred ca ma voi satura vreodata privind maretia lui Dumnezeu in ceea ce El a creat.
Timpul a trecut asa de repede...Am petrecut 5 ani in Bucuresti si iata ca Domnul a pregatit pentru noi aceasta zona plina de resurse bogate: aer proaspat, munti impaduriti, izvoare termale, raul Cerna( care trece chiar prin spatele bisericii).
Dumnezeu in dragostea si bunatatea Lui a intrecut si de aceasta data asteptarile noastre- El a raspuns rugaciunilor noastre si iata-ne deja instalati la Herculane. Am ajuns aici cu putin inainte de 2 august( data in care am sarbatorit un an de la nunta:). Prin harul Domnului am inceput sa slujim in cercul pastoral Baile Herculane impreuna cu fratele Ovidiu Tamas- un frate tare scump si dedicat cu totul lucrarii Domnului. Cercul pastoral este format din mai multe biserici: Baile Herculane, Mehadia, Valea Bolvasnita, Iablanita, Crusovat, Parvova, Cornea.
Am reusit sa ne amenajam un pic caminul- locuim in apartamentul pastoral al bisericii din Baile Herculane si suntem foarte multumitori Domnului pentru aceasta binecuvantare.